Palatinu

Discorsu di Petru Rocca

U 3 d’aostu 1925, per l’inaugurazione di a Croce di u Ricordu in Ponte Novu

.

MONSIGNORE, FRATELLI CORSI,

156 anni or sonu chi a Corsica ha persu in un sòlu jornu UN’INDIPENDENZA CUNQUISTATA CUN TAMANTI SACRIFIZÌ. E l’acque di Golu, durente un seculu e mezzu, hanu francu l’arche sacre senza pudè lavà a maccula rossa di quellu sciagaratu 9 di Maghiu 1769 e senza chi l’ombre affannate di quelli chi cascone sott’a u piombu sintessinu susurà u dolce vampu di a ricunniscenza.

Ma oghie, sopr’a l’amarezza di u ricordu, U SEGNU DI CRISTU STENDE E SO BRACCE di glòria e di misericordia.

Oghie, sopr’a u campusantu di a patria, s’innalza a croce bianca di a pietà.

Oghie, l’assassinati di tandu, s’accorgenu chi l’ARCIPURFIGLIÒLI ÙN SI SÒ DIMENTICATI DI L’EROICHI BABBONI, i cispreri in pilone di de Paoli ! 

Morti di Pontenòvu, morti nostri ! Vicchiaconi di u Curtinese o giuvanelli pumuntinchi ! Eroi senza paru chi a la nòva di u sbarcu d’i riggimenti frisgiulati di Luici di Francia aviate cintu a carchera e intuppatu a scupetta ! Martiri nostri ! Voi chi, SENZA SPERANZA D’ONORI O DI GRADI O DI SOLDI MALADETTI, sete accorsi sottu a bandera a testa di moru per risponde a l’alta superbia di u stendardu a fior di gigliu, vi riveremu.

Vi riveremu parchi u vost’amore patriu vi fece mòre a cispa in manu. 

Vi reveremu e ci ricurdemu…

Ramintatevi, ò avi sublimi ! Quelli jorni angusciati e gloriosi. 

RAMINTATEVI L’OFFESA DI A VENDITA E L’INGHIULIA DI A COMPRA ; a risposta i Pasquale ; u scalu, in Bastia, in Calvi, in San Firenzu di sissanta battaglioni equipaggiati.

Ramintatevi, ò vittime grande ! a mamma o a sposa lacata sòla a lu fucone  ; a vostr’ira sacra pè u Codirossi ; e vostre vittòrie – a vinti contr’unu – di Barbaggiu, di Furiani e di u Borgu ; i jorni sventurati di l’annu rossu ; u Nebbiu annebbiatu da u fume pagnu di l’incendi ; Balagna e Casinca e Marana invase…

RITTI IN PEDE !  Quelli di tandu, ò fieri capitani ! Ò COLLE ! Ò PELONE ! O SERPENTINI !

RITTI ! E, cu noscu, fighiulate : 

Eccu a Custera, arristita da e siccìe e straziata da i venti.

Eccu a Lentu ed eccu a Canavaghia rughiuli di flacchi cilesti e di cappelli a tre pinzi !

Fighiulate ! Sò trenta mila, schierati sinu a Bigornu e a Campitellu, e chi gridanu, cu l’accordu di centu cannoni a vulintà tenace e sacrilega di u cunquistadore !

E quici… ottu mila muntagnòli in baretta misgia, cu u sòlu schioppu a fiancu, ardenu di u sacri desideriu di a liberazione o di a morte !

Ramintatevi i drapelli di Pumonte chi, di corsi, s’attipponu a l’assaltu ! 

Eppo, ò Sciagura senz’uguale ! L’avanzata di de Vaux… a difesa pett’a pettu… e Golu chi ne falò tintu di sangue…

E dòpu tamanta stragge, ò morti d’i rughioni insulani ! UN CI FU PER VOI CHE L’ATTESA SPAVINTOSA E U FELE DI L’OBBLIU

Ma eccu chi u cennu tant’aspittatu ha mossu l’aria. U SOFFIU MAJÒ DI A PIETÀ FILIALE, sventulendu l’affannu di tale ingrattitudine, face più liggeru u tòfu chi v’ha sepolti.

C’UN EMOZIONE RINGRAZIEMU I CORSI DI RAZZA chi si sò associati cu tanta fede a st’opera di ricuniscenza, e un pudemu truvà parolle abbastanza forte per esprime i sintimenti di rispettu chi no duvemu a Monsignore Simeone, vescuvu di Corsica e per ringraziallu d’avè datu a sta cirimonia cusi altu rilievu binadiscendu a croce santa di u Ricordu.

A Croce di u Ricordu, A MUVRA, n°214, 9 d’aostu 1925

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *